Face parte din Familia Berberidaceae (Berberidacee), este un arbust exotic, sempervirescent (este verde în tot timpul anului), cu creştere lentă, înalt până la 2 m, preferă solul umed, bogat în humus, rezistentă la poluarea atmosferică (sensibilă la poluanţii cu flour), secetă, la gerurile de iarnă (trebuie acoperită cu resturi vegetale), creşte în regiunile muntoase din Oregon, dar este cultivată ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini, îşi are originea în America de Nord, i se mai spune şi mahon, stugurii de Oregon, Oregon grape, holly-leaf barberry, mountain grape, Oregon barberry, blue barberry, creeping barberry;

Numele genului „Mahonia”, provine de la numele horticultorului irlandez-american Bernard McMahon, autorul cărţii de grădinărit The American Gardener’s Calendar, publicată în Statele Unite în prima jumătate a secolului al XIX-lea, epitetul specific „aquifolium” provine din cuvântul latin „aqui” sau „acer” însemnând „ascuţit” şi cuvântul „folium” care înseamnă „frunze”, adică „cu frunze ascuţite”;

Florile: sunt mici, galbene, de circa 8 mm în diametru, grupate în raceme multiflore erecte, specia este hermafrodită (are organe masculine cât şi feminine), polenizată de insecte, planta este autofertilă, cu un miros greu, neplăcut, înfloreşte din luna aprilie până în luna mai;

Fructele: sunt comestibile, apar ca nişte bace alungit-elipsoidale (cărnoase, coaja subţire şi miezul cărnos), grupate în ciorchine, cu un gust uşor acru, de culoare albastru-închis, care conţin 2-5 seminţe, devin mature în luna august-septembrie;

Alte utilizări: rădăcina este folosită la vopsirea în galben al materialelor textile, din fructe obţinem un colorant de culoare roşu-vermilion, verde-închis, violet, se obţine şi miere de albine de mahonie, fructele sunt prea acide pentru a le mânca crude dar sunt transformate în gemuri şi jeleuri, vin şi lichior, băuturi asemănătoare cu limonada;